Prevenţie cardiovascularã

Boala cardiovascularã ateroscleroticã (care numãrã printre manifestãrile sale angina pectoralã, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, boala arterialã perifericã, etc.) are legãturi strânse cu stilul de viaţã, în special cu fumatul, cu obiceiurile alimentare nesãnãtoase (vezi cazul meselor copioase, bogate în grãsimi animale saturate şi dulciuri rafinate), cu sedentarismul/lipsa activitãţii fizice, şi, nu în ultimul rând, cu stress-ul psiho-social. OMS menţioneazã faptul cã peste o treime din decesele survenite la pacienţii cu boalã cardiovascularã ateroscleroticã, ar putea fi prevenite prin anumite modificãri ale stilului de viaţã. Prevenţia reprezintã o provocare majorã constantã pentru populaţia generalã, pentru politicieni, pentru personalul medical, şi e definitã ca un set coordonat de acţiuni, atât la nivel individual, cât şi la nivel public, populaţional, care are ca scop eradicarea sau minimizarea impactului bolilor cardiovasculare aterosclerotice, respectiv ale complicaţiilor/sechelelor/dizabilitãţilor legate de acestea.

Obiectivele menţinerii unei bune stãri de sãnãtate:

• evitarea fumatului;
• activitate fizicã regulatã – cel puţin 30' de 5x/sãptãmânã;
• adoptarea unor obiceiuri alimentare sãnãtoase;
• menţinerea unei greutãţi corporale normale;
• menţinerea TA < 140/90mmHg;
• menţinerea colesterolului total < 190mg%;
• menţinerea metabolismului glucidic în limite normale;
• evitarea stress-ului excesiv.

Prevenţia trebuie individualizatã, adaptatã fiecãrui individ, pe baza riscului sãu cardiovascular – cu cât riscul e mai mare, cu atât intervenţia trebuie sã fie mai intensã!

Ecocardiografie

Reprezintã o metodã non-invazivã de explorare a inimii (structurã, funcţionalitate), cu ajutorul ultrasuntelor.

Se utilizeazã de rutinã pentru diagnosticul şi urmãrirea evoluţiei pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare, permiţând aprecierea structurii şi dimensiunilor diverselor structuri cardiace în angina pectoralã, în infarctul miocardic (ecocardiografia permite evidenţierea anumitor modificãri de contracţie/relaxare ale pereţilor inimii), în insuficienţa cardiacã (cu aprecierea funcţiei de pompã), în valvulopatii (aprecierea structurilor valvulare, a funcţiei lor, a severitãţii şi consecinţelor valvulopatiilor), cardiomiopatii, pericardite (prezenţa de lichid sau alte modificãri la nivelul învelişului pericardic), etc., inclusiv evaluarea fluxului sanguin prin structurile cardiace.

Monitorizare Holter ECG şi TA

Monitorizarea Holter TA reprezintã o investigaţie care, cu ajutorul unui dispozitiv purtat de pacient timp de 24h, permite mãsurarea tensiunii arteriale (TA), evidenţiind astfel variaţiile/modificãrile TA pe durata acestui interval, în afara cabinetului medical, în mediul şi programul obişnuit de viaţã al pacientului.

Investigaţia e utilã pentru diagnosticul/confirmarea hipertensiunii arteriale (HTA), respectiv pentru evaluarea eficienţei tratamentului HTA la un pacient cunoscut hipertensiv, aflat sub medicaţie anti-hipertensivã.

Dispozitivul de monitorizare a TA e compus dintr-o manşetã (ataşatã la nivelul braţului, care se comprimã la anumite intervale de timp prestabilite) şi un dispozitiv de înregistrare (de regulã la nivelul şoldului). În mod obişnuit, se mãsoarã TA la intervale de 30' pe parcursul zilei, şi la interval de 1-2h pe parcursul nopţii. E o investigaţie destul de bine toleratã, doar cu senzaţia de presiune perceputã de pacient în momentul inflaţiei manşetei, mai ales dacã e vorba de valori mai crescute ale TA.

Se recomandã evitarea mişcãrilor ample ale braţului/membrului superior (la nivelul cãruia se monteazã manşeta), precum şi duşul/baia pe durata monitorizãrii Holter.

Monitorizarea Holter ECG reprezintã înregistrarea continuã a ritmului inimii, a activitãţii cardiace, prin intermediul ECG pe o duratã de 24h (sau mai mult). Investigaţia permite evaluarea ritmului cardiac, normal sau patologic, adicã a prezenţei anumitor tulburãri de ritm, evidenţiind tipul de tulburare de ritm, durata acesteia, permiţând astfel ulterior abordarea corectã din punct de vedere terapeutic.

Test de efort

Se efectueazã la recomandarea medicului cardiolog pentru evaluarea capacitãţii de efort şi a performanţei sistemului cardio-pulmonar, în condiţii de creştere progresivã a intensitãţii efortului, fie cã se realizeazã la bicicleta ergometricã, fie la banda rulantã.

Este o metodã diagnosticã utilã atunci când existã suspiciunea de boalã cardiacã ischemicã, în urma acestei testãri medicul putând stabili, cu o bunã probabilitate, dacã arterele coronare (care furnizează oxigen miocardului) prezintã modificãri (îngustãri – cel mai frecvent datorate procesului de aterosclerozã, cu depunerea de grãsimi pe pereţii lor), şi care ar fi atitudinea diagnosticã şi/sau terapeuticã corespunzãtoare ulterioarã, pe baza rezultatelor testului.

Testarea permite inclusiv evaluarea capacitãţii de efort a persoanei testate, evaluare necesarã în anumite situaţii, normale (în cazul sportivilor de exemplu) sau patologice (întoarcerea la programul obişnuit de muncã şi viaţã dupã un infarct mioardic, de ex.), respectiv evaluarea eficienţei tratamentului urmat.

Proba se realizeazã în prezenţa unei echipe formate din medic cardiolog şi asistent/ã medical/ã, ambii pregãtiţi/antrenaţi pentru realizarea acestui tip de testare, având la dispoziţie echipamentul medical corespunzãtor, necesar realizãrii probei de efort.

Când şi cui se recomandã testarea la efort?

• persoanelor cu ≥2 factori de risc cardiovascular (fumat, HTA, obezitate, hipercolesterolemie, diabet zaharat, sedentarism, etc.);
• persoanelor cu istoric/simptome de anginã pectoralã, dispnee, tulburãri de ritm, capacitate redusã de efort, etc.
• persoanelor cu istoric de infarct miocardic, revascularizare miocardicã percutanã sau chirurgicalã (by-pass aorto-coronarian), pentru evaluarea capacitãţii de efort (inclusiv la intrarea în programul de recuperare sau pe parcursul acestuia), a rãspunsului terapeutic, etc.
• persoanelor care intenţioneazã sã intre într-un program mai intens de mişcare, de antrenament.

Ultrasonografie Doppler vascularã (arterialã şi venoasã)

Reprezintã o metodã non-invazivã de evaluare a circulaţiei la nivelul vaselor de sânge (artere şi vene). Aceastã metodã permite, printre altele:

• evaluarea fluxului arterial în diferite segmente, pentru evidenţierea plãcilor de aterom, respectiv a eventualelor îngustãri (stenoze) sau obstrucţii arteriale;
• evaluarea circulaţiei dupã diverse proceduri vasculare (plasarea de stent-uri sau intervenţii de revascularizare de tip by-pass);
• detectarea prezenţei de trombi (cheaguri de sânge) la nivel arterial sau venos (de ex. tromboza venoasã);
• confirmarea insuficienţei venoase cronice (în special la nivelul membrelor inferioare).

Recuperare cardiovascularã

Prevenţia cardiovascularã înseamnã un set de acţiuni coordonate la nivel de populaţie generalã sau ţintit, pentru un anumit individ, scopul lor fiind acela de a elimina sau de a reduce/minimiza impactul factorilor de risc, respectiv al afecţiunilor cardiovasculare deja instalate, inclusiv în încercarea de prevenţie a dizabilitãţilor legate de aceste afecţiuni, şi, nu în ultimul rând, de a preveni moartea prematurã datoratã afectãrii coronariene, afectãrii cerebro-vasculare sau arteriale periferice la persoanele cu risc cardiovascular crescut sau foarte crescut, persoane care n-au trecut printr-un eveniment cardiovascular.